Acasă  Repertoriu  Program  Public  Artiști  Publicații  Tur virtual  Despre noi

Provocări inocente

    O poveste foarte simplă

SINOPSIS:

Și dacă animalele ar prinde glas într-o zi? Și dacă iubirea dintre oameni ar fi privită și filtrată prin văzul și sufletul acestor animale? Provocări inocente este o poveste foarte simplă despre lucruri omenești foarte complicate. 

Undeva, la țară, doi tineri din vecini se îndrăgostesc și se drăgostesc, aflând cu surprindere - atât ei, cât și părinții lor - că dragostea are și urmări, și anume un copil. Vestea tulbură atât viețile oamenilor, cât și pe cele animalelor, mai cu seamă că, în final, trebuie luată o decizie. Inocența înțeleaptă a necuvântătoarelor și inteligența - uneori, vicleană - a oamenilor sunt puse față în față, ducând la întrebări despre sacrificiu, adevăr, alegeri și... dumnezeire.

Un spectacol-fabulă, care vorbește despre lucruri profunde pe înțelesul tuturor vârstelor.

Avertisment: spectacol cu un puternic impact emoțional pentru copiii cu vârsta sub zece ani.

***

Piesa a fost montată în peste şaptezeci de teatre din Rusia şi Ucraina, iar autoarea a fost distinsă cu numeroase şi valoroase premii.

 

Despre sensul existenței umane

Provocări inocente vorbeşte într-un mod lipsit de artificii despre sensul existenţei umane, despre valorile uitate, singurele pentru care merită să trăim, dar pe care, din cauza presiunilor existenţei cotidiene, le pierdem, ascunzându-le prea adânc în noi înşine. Avem aici o poveste despre iubire, care nu este doar privilegiul oamenilor, ci şi dreptul animalelor. Tocmai iubirea aceea, curată, în forma sa esențială, îi aminteşte omului despre valorile uitate şi îl ajută să le redescopere, să le scoată din nou la suprafaţă, pentru a putea fi salvat de el însuşi. Eu nu fac spectacole de comedie pură, sută la sută, bazată pe gaguri. Dar în fiecare montare a mea las să se manifeste acel tip de comic care provine din ironia situațiilor. Iar acel comic este, de obicei, ușor amar. Ce îmi place la români este felul direct în care relaţionează, apropierea, căldura, confortul pe care îl simți în preajma lor. E adevărat că nu am avut, lingvistic vorbind, un limbaj comun cu actorii de la Nottara. Dar dincolo de asta, undeva deasupra, a existat o comunicare emoțională, care a funcționat perfect. Noi, cei din teatru, avem un limbaj internațional – este vorba despre mimica, încărcătura din privire, expresii cu o mare capacitate de transmitere a feeling-ului tău, ca regizor, legat de anumite personaje, replici, situații. În timpul repetițiilor la Provocări inocente, mă întrebam mereu: „Ce le-am spus, Doamne, de joacă așa de bine?”.

Ljupcho Gyorgievski

Pentru dosarul complet de prezentare, dați click aici.

 

Reprezentații