Acasă  Repertoriu  Program  Public  Artiști  Publicații  Tur virtual  Despre noi

La Mulţi Ani,

        „Familia Nottara!”

 

Teatrul Nottara îşi sărbătoreşte 70 de ani de existenţă. Am intrat pentru prima dată în sala de pe Magheru în urmă cu 59 de ani. Aveam 18 ani şi visam să devin actor. Am mers acolo pentru a-l vedea pe marele actor George Vraca în Horaţiu din Fântâna Blanduziei.

Auzisem sau citisem despre câteva spectacole, memorabile la acea vreme, jucate pe scenele Teatrului Armatei, cea de pe Bulevardul Magheru sau cea de pe Uranus, precum Despot Vodă, cu George Vraca, Nunta lui Figaro, cu Florin Scărlătescu şi Nineta Gusti, Avarul, cu Constantin Ramadan, Pygmalion, cu George Constantin şi Liliana Tomescu, în regia foarte tinerei Sanda Manu. Mult mai târziu, am aflat că aici, în teatrul construit de tatăl său la începutul anilor ’40, a debutat Liviu Ciulei în rolul Puck din Visul unei nopţi de vară.

Din acea seară, de la care am plecat încărcat de emoţie şi fascinat de George Vraca şi partenerii săi, printre care şi Nicolae Gărdescu, m-am simţit un apropiat al acestui spaţiu, unde s-au produs spectacole importante ale teatrului românesc, dintre care îmi permit să menţionez câteva care îmi vin acum în minte, printre care Antoniu şi Cleopatra, cu Ion Dichiseanu, Cristi Avram şi Olga Tudorache, Richard III, cu George Vraca, Viziunile flamande şi Hamlet, în regia lui Dinu Cernescu, cu colegul şi prietenul meu Ştefan Iordache, Karamazovii, spectacolul lui Dan Micu, cu George Constantin, Alexandru Repan, Horaţiu Mălăele, Dana Dogaru şi mulţi alţii.

S-a vorbit şi se vorbeşte în continuare cu admiraţie despre perioada directoratului lui Horia Lovinescu. Cred că nu se poate trece uşor nici peste perioada directoratului lui Mircea Diaconu. Trebuie să mărturisesc însă că legăturile mele cu Teatrul Nottara au devenit din ce în ce mai strânse de când, pe scaunul pe care au stat Ion Şahighian, George Vraca, poetul Nicolae Tăutu, Horia Lovinescu, Mircea Diaconu, a fost aşezată buna mea prietenă Marinela Ţepuş. De Marinela şi de colegii ei de generaţie de la Teatrologie m-am simţit legat încă de pe vremea studenţiei lor, când doamnele Mihaela Tonitza-Iordache şi Ludmila Patlanjoglu îi aduceau la Craiova, la premierele cu marile spectacole ale lui Silviu Purcărete.

Cred că Teatrul Nottara traversează acum una dintre cele mai bune perioade din istoria sa de 70 de ani. Aici au lucrat, în ultimii ani, câţiva dintre cei mai importanţi regizori din teatrul românesc, care au reuşit să pună din ce în ce mai mult în valoare minunatul colectiv de la Nottara.

Din contactele mele cu ei, pentru mine cei de la Nottara sunt însă cu mult mai mult decât un colectiv, sunt o Familie, o familie pe care experienţa „Buliniada” i-a făcut să se simtă şi mai legaţi unii de alţii.

 

                                     La mulți ani, Familia Nottara!

 

                                                                                    Emil Boroghină

                                         Director fondator al Festivalului Internaţional Shakespeare

16 Mai 2017