Acasă  Repertoriu  Program  Public  Artiști  Publicații  Tur virtual  Despre noi

Mihai Măniuțiu

Născut în 1954 la Cluj, Mihai Măniuțiu și-a petrecut anii de rădăcini ai copilăriei și adolescenței în creuzetul de cultură al Transilvaniei. În București, studiază regia la clasa profesoarei Cătălina Buzoianu, absolvind IATC în 1978, iar în 2006 iși ia doctoratul în teatru, cu teza Introducere în filosofia artei actorului. Este profesor la Facultatea de Teatru şi Televiziune a Universităţii Babeş-Bolyai şi la Universitatea California Irvine, SUA.

A pus în scenă o sută de spectacole, care l-au consacrat ca un creator de forță al scenei, original și rafinat, în România, Marea Britanie, Belgia, Franța, Canada, Egipt, Austria, Ungaria, Finlanda, Iugoslavia, Brazilia. Toate, spectacole de excepție, multe dintre ele au fost premiate: Don Quijote după Cervantes, Noaptea Walpurgiei de Venedikt Etrofeev, Electra după Eschil și Euripide, Woyzeck de Georg Büchner, Experimentul Iov după Cartea lui Iov, Exact în același timp de Gellu Naum, Timon din Atena de W. Shakespeare, Richard al II-lea de W. Shakespeare, Antigona de Sofocle, Săptămâna luminată de Mihail Săulescu, Richard al III-lea de W. Shakespeare, Lecţia de Eugen Ionesco, Afară în fața ușii de W. Borchert,  Cu ușile închise de J.P. Sartre, Oedip salvat de Radu Stanca.

A publicat volume de studii de teatru, proză narativă scurtă, poeme, precum: Un zeu aproape muritor (povestiri, 1982), Istorii pe care n-am să le scriu (povestiri,1998), Scene intime. Scene de masă (povestiri, 2001), Omphalos (povestiri, 2001), Autoportret cu himere (povestiri, 2001), Exorcisme (proza scurtă, 1996), Cercul de aur (studiu pe tema puterii în opera lui Shakespeare, 1985), Redescoperirea actorului (teorie teatrală, Meridiane, București, 1985), Act și mimare (teorie teatrală, 1989), Memoriile hingherului (povestiri, 2004), Povestiri cu umbre (2006), În Balkanya, eu şi ceilalţi demoni (poeme, 2011), Mască și iluzie (studii, Humanitas, 2007).

I-au fost dedicate trei albume-monografie: Trilogia Dublului (Bucureşti, Unitext, 1997), MĂNIUŢIU. Imagini de spectacol de Cipriana Petre-Mateescu (Cluj, Idea, 2002) şi Dansând pe ruine de Dan C. Mihăilescu (Cluj, Idea, 2006).

De-a lungul celor treizeci și opt de ani de carieră a primit un număr impresionant de premii: Premiul pentru întreaga activitate regizorală, UNITER 2014, Premiul pentru originalitate în creaţia regizorală pentru spectacolul Lecţia de Eugen Ionescu, Festivalul Naţional de Teatru „I.L. Caragiale”, ed. a III-a 1992, Premiul Publicului pentru spectacolul Don Quijote după Cervantes, Teatrul Naţional Târgu-Mure, Festivalul Internaţional de Teatru Fest(in) pe Bulevard, Teatrul Nottara, 2015, Premiul criticii UNITER pentru regie pentru spectacolul Afară în fața ușii de W. Borchert, 1991.

Au fost premiate ca cel mai bun spectacol: Woyzeck de G. Büchner (Uniter, 2006), Richard al III-lea de W. Shakespeare (Uniter, 1993), Timon din Atena de W. Shakespeare (Festivalul Shakespeare Gdansk, 1999), Noaptea Walpurgiei de Venedikt Yerofeyev (Festivalul de Dramaturgie Contemporană Braşov, 2009), Cu ușile închise de J.P. Sartre (revista Tribuna, 1982), Oedip Salvat de Radu Stanca (Festivalul de Teatru pentru Tineret 1977).

Premiul pentru cel mai bun regizor i-a fost acordat de Teatrul Maghiar de Stat din Cluj - Premiul „Vlad Mugur“ (2006) -, de UNITER, pentru spectacolele Experimentul Iov (2004), Exact în acelaşi timp de Gellu Naum (2003), Richard al II-lea de W. Shakespeare (1997) și de revista Flacăra (1998).

Spectacolul Electra a câștigat Premiul pentru cea mai buna dramaturgie şi Premiul pentru cea mai bună regie la Festivalul de Teatru Antic de la Merida, Spania (2008).

Au primit Marele Premiu spectacolele: Antigona de Sofocle (Festivalul Piatra Neamţ 1995) și Săptămâna luminată de Mihail Săulescu (Festivalul Braşov 1994), iar Festivalul Național de Teatru „I.L. Caragiale“ i-a decernat, în 1993, trofeul oraşului Bucureşti.

Revista culturală Cuvîntul i-a acordat Premiul de Excelenţă în Teatru, în 2005, iar Fundaţia Culturală Română, Premiul Interferenţe pentru Contribuţia excepţională la promovarea teatrului românesc în afara graniţelor, în 2000.