Acasă  Repertoriu  Program  Public  Artiști  Publicații  Tur virtual  Despre noi

Rareş Stoica

În anul 1993, Rareş Stoica a absolvit Academia de Teatru și Film din Bucureşti, specializarea actorie, la clasa profesorului Alexandru Repan.

Încă din studenţie a jucat în producţiile Teatrului Nottara: Actori şi trădători de Tom Stoppard, regia: Tudor Mărăscu (1992); Arşiţa şi Viscolul de Mihai Ispirescu, regia: Dominic Dembinski (1992).

La Studioul Casandra, Rareş Stoica a interpretat mai multe roluri prin care s-a impus: Serghei – Părintele Serghei de L.N. Tolstoi; Treplev – Pescăruşul de A.P. Cehov; Agamiţă Dandanache – O scrisoare pierdută de I.L. Caragiale; Chiriac – O noapte furtunoasă de I.L. Caragiale; Thomas Beckett – Beckett de Jean Anouilh; Hamlet de William Shakespeare; Osip – Platonov de A. P. Cehov; Ryan – Doi pe un balansoar de William Gibson.

Imediat după absolvire, Rareş Stoica a fost cooptat în trupa Teatrului Nottara, unde a jucat în importante spectacole: Avarul de J.B.P. Molière, regia: Mircea Cornişteanu (1993); Underground, adaptare după piesa Azilul de noapte de Maxim Gorki, regia: Alexandru Repan (1993); Beckett de Jean Anouilh, regia: Alexandru Repan (1995); Laurii domnului Schultz de Jean-Noël Fenwick, regia: Mircea Cornişteanu (1996); Moştenirea lui Cadâr, regia: Tania Filip (1999); Orfanul Zhao, regia: Alexandru Dabija (2000); Soţul păcălit de J.B.P. Molière, regia: Mircea Cornişteanu (2000); Minciuna din mine de Sam Shepard, regia: Ada Lupu (2002); Vino la pod, iubita mea de K. Gabor, regia: Alexandru Repan (2002); Vizitatorul de Eric-Emmanuel Schmitt, regia: Claudiu Goga (2004); Jocul dragostei şi al morţii de Romain Rolland, regia: Lucian Giurchescu (2004); Petrecere într-un pian cu coadă de Mihai Ispirescu, regia: Alexandru Repan (2005); Antigona de Jean Anouilh, regia: Claudiu Goga (2008); Clipe de viaţă de William Saroyan, regia: Cristian Dumitru (2010).

În cariera sa scenică, personajele s-au încadrat, uneori, într-un stil figurativ, decorativ, alteori, nu în puţine situaţii, Rareş Stoica a surprins plăcut prin redescoperirea mijloacelor de expresie teatrală bazate pe documentare şi cercetarea personajului. Jocul său se caracterizează printr-o simplitate în abordarea textului, fără idei şi imagini preconcepute, însă cu o reală capacitate de a conduce discret personajul, lăsând spectatorului plăcerea să descopere sensurile, conotaţiile.

Dan-Marius Zarafescu