Acasă  Repertoriu  Program  Public  Artiști  Publicații  Tur virtual  Despre noi

Claudiu Romila

A absolvit Academia de Teatru şi Film (în prezent Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică I.L. Caragiale) din Bucureşti, specializarea actorie, în anul 1993. Atras de magia celei de a şaptea arte, şi simţind că are de spus ceva creativ şi original în acest domeniu, Claudiu Romila a urmat şi a absolvit, în anul 2008, cursurile de Master în Programe Audio-Vizuale, specializarea regie de film, ale Facultăţii de Film din cadrul UNATC I.L. Caragiale din Bucureşti. Din anul 1995 este angajat la Teatrul Nottara.

Dacă analizăm activitatea sa, se poate observa că acesta a fost mai mult atras de film decât de arta teatrului. Nimic neobişnuit în aceasta!

Publicul bucureştean a putut să-l vadă în câteva producţii ale Teatrului Nottara, dintre care amintim: Cabinierul de Ronald Harwood, regia: Marcel Ţop (2011), Război şi pace de Lev Tolstoi, regia: Petre Bokor (2003), Titanic vals de Tudor Muşatescu, regia: Dinu Cernescu (2002),Oscar de Claude Magnier, regia: Alice Barb (2001), Căsătoria de N.V. Gogol (1998) şi Cerere în căsătorie, după A.P. Cehov (1997), ambele în regia lui Gavriil Pinte. Ce am reţinut din prestaţia sa actoricească? Faptul că a izbutit să depăşească simpla ornamentaţie, fructificând fiecare moment prielnic pentru a genera o discretă tensiune reală a căutărilor recognoscibilă şi transferabilă în jur.

Claudiu Romila este şi producător de filme. Dar activitatea lui nu este dominată de întâmplare. Interesul pentru film, pentru creaţii sensibile şi cu gând, şi mai puţin pentru comercialul imediat, se recunoaşte fără tăgadă dacă parcurgem lista acestor filme: O zi din viaţa Mariei (2013); Nalba (2012); Sarmale reci (2005); Despre morţi numai de bine (2004). Şi pentru ca tabloul să fie complet, Claudiu Romila este şi scenarist şi… regizor de film.

Selectiv, menţionăm câteva împliniri scenaristice: Donna Alba, adaptare după romanul Donna Alba de Gib Mihăescu, alături de Ştefan Radof; Departamentul Zero, adaptare după Viitor cu cap de mort de Radu Cinamar; Take, Ianke şi Cadâr, adaptare a piesei omonime de Victor Ion Popa; Primejdiile lui Moses, scenariu de lung metraj istoric, după Primejdii, încercări, miracole de Moses Rosen şi Un tăciune smuls flăcărilor de Alexandru Şafran.

Realizările sale profesionale au fost apreciate prin acordarea unor premii: Marele Premiu pentru Regie – Despre morţi numai de bine, Festivalul Internaţional al Filmului Poliţist – DetectiveFEST (Moscova, 2006); Cea mai bună regie – Sarmale reci, Festivalului de Film 7 ARTE (Călăraşi, 2006).

         Dan-Marius Zarafescu