Acasă  Repertoriu  Program  Public  Artiști  Publicații  Tur virtual  Despre noi

Ada Navrot

Este puternică, directă, dar are şi foarte multă nobleţe. O nobleţe a gândurilor şi sentimentelor pe care le-a şlefuit în atelierul teatrului, căruia îi dăruieşte timpul şi talentul său.

O sărbătorim pe data de 15 noiembrie. S-a născut la Bucureşti și a absolvit, în 1995, secția Actorie din cadrul Academiei de Teatru şi Film (actualul UNATC I.L. Caragiale), la clasa profesor Sanda Manu.

Iniţial a fost angajată a Teatrului Mundi, dar încă din 1998 este actriţă a Teatrului Nottara, unde a jucat nenumărate roluri. Amintim câteva creaţii din primii cinci ani petrecuţi în acest teatru: Fiokla Ivanovna din Căsătoria de N.V. Gogol, în regia lui Gavriil Pinte (1998), Didina Mazu din D’ale carnavalului de I.L. Caragiale, în regia lui Horaţiu Mălăiele (1999), Colombina în Doi gemeni veneţieni de Carlo Goldoni, în regia lui Vlad Mugur (2000), Tânăra Doamnă în Hora iubirilor de Arthur Schnitzler, în regia lui Felix Alexa (2002), Ladoyska în Jocul dragostei şi al morţii de Romain Rolland, în regia lui Lucian Giurghescu (2003).

Consecvenţa şi implicarea cu care a lucrat roluri importante, diferite a condus-o la colaborări cu regizori apreciaţi, alături de cei deja menţionaţi, care i-au îngăduit să crească frumos, aşa cum fiinţa ei lăuntrică i-a dictat întotdeauna: Alexandru Dabija, Bocsárdi László, Vlad Massaci, Diana Lupescu, Alice Barb. Ultima colaborare cu un regizor precum Gábor Tompa, recunoscut în ţară şi în afara graniţelor, i-a oferit ocazia de a interpreta rolul Portăresei din piesa Noul locatar de Eugène Ionesco. Aşa cum chiar ea mărturiseşte, acest personaj este unul cameleonic, pentru că nu surprinde o femeie într-o anumită etapă a vieţii, cu o anumită personalitate, ci un parcurs al arhetipului femeii care ajunge să fie unul dintre reprezentanţii morţii. O instanţă vulnerabilă, care ucide în cele din urmă. Un personaj nepământean, ale cărui reverberaţii le regăseşti, totuşi, în viaţa de zi cu zi.

În prezent, o puteţi vedea în acest spectacol care a avut premiera pentru presă în deschiderea stagiunii curente a teatrului. De asemenea, o regăsiţi în rolul Lizicăi din Mobilă şi durere de Teodor Mazilu, în regia lui Alice Barb, în rolul Evei din Matrimoniale de Lia Bugnar, în regia Dianei Lupescu, dar şi în producţiile mai vechi, care se joacă încă cu succes. Printre acestea se numără: Roman teatral de Mihail Bulgakov, în regia lui Vlad Massaci, Vacanţă în Guadelupa de Pierre Sauvil şi Eric Assous, un spectacol de Diana Lupescu, Aniversarea de Thomas Vinterberg şi Mogens Rukov, în regia lui Vlad Massaci şi în Comedie de modă veche de Alexei Albuzov, un spectacol de Vasile Toma. Lidia Vasilievna din acest ultim spectacol amintit este un personaj în care Ada Navrot îşi dă, o data în plus, măsura forţei interpretării, şi a unei senzualităţi lucrate artistic, care îi surprinde pe spectatori, făcându-i să nu-şi mai poată lua ochii de la ea. Vocea ei, pătrunzătoare, cu nuanţe calde, cucereşte, în egală măsură.

Deşi viaţa ei este legată de scenă, a colaborat şi cu regizori de film din România şi din străinătate, precum: Radu Muntean, Radu Gabrea, Benoit d'Aubert, Raul Ruiz.

Vă oferim un scurt fragment din interviul oferit pentru numărul 6 al Caietelor Teatrului Nottara, din care vă puteţi face o idee despre ce înseamnă profesionalismul pentru Ada Navrot: Mie îmi place anecdota asta legată de Sarah Bernhardt: Impresarul ei stătea în sală și supraveghea spectacolele. În unele seri o plătea cu bani, dar în alte seri o plătea în aur. Asta spun, ar fi frumos să putem juca de aur în fiecare seară, dar nu e așa. Energiile sunt subtile, circulă și uneori de abia stai pe bârnă. Noi avem o artă efemeră...

Unui om frumos şi sincer cum este Ada, care ne este foarte dragă, întreaga echipă a Teatrului Nottara îi doreşte să aibă parte întotdeauna de întâmplări minunate, spectacole pe măsura talentului ei, cu care să ne încânte pe noi, pe spectatori şi, nu în ultimul rând, îi urăm multă sănătate!

Ruxandra Vera Ştefan