Acasă  Repertoriu  Program  Public  Artiști  Publicații  Tur virtual  Despre noi
Ion Haiduc şi Cerasela Iosifescu în spectacolul

Ion Haiduc

În anul 1969, a absolvit cursurile Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică I.L. Caragiale din Bucureşti, Facultatea de Teatru, specializarea Actorie, la clasa profesorului George Dem. Loghin. În ultimul an de studenţie, la Studioul Casandra, Ion Haiduc a făcut parte din distribuţia spectacolelor: R.U.R. de Karel Čapek, regia: George Dem. Loghin, Ciocârlia de Jean Anouilh, regia: George Dem. Loghin, Meşterul Manole de Valeriu Anania, regia: Alexandru Colpacci.

Şi-a efectuat stagiatura, cei trei ani, la Teatrul de Nord din Satu Mare, devenind apoi membru al trupei Naţionalului timişorean. Între 1970 şi 1989, a jucat în mai multe spectacole, sub bagheta unor regizori importanţi. Iată o selecţie a acestor apariţii: la Teatrul de Nord din Satu Mare – Millo director; Trenul de Adjud de Vasile Alecsandri, regia: Mihai Raicu (1970); Nicnic de Anca Bursan, regia: Gheorghe Panco (1970); Patru oameni fără nume de Radu Bădilă, regia: Ion Deloreanu (1971); Duelul de Alexandre Dumas, regia: Erastia Sever (1971); Omul care a văzut moartea de Victor Eftimiu, regia: Mihai Raicu şi Ion Tifor (1971); Ciclopul de Euripide, regia: Mihai Raicu (1971); Puricele în ureche de Georges Feydeau, regia: Nicoleta Toia (1971); Nota zero la purtare de Octavian Sava şi Virgil Stoenescu, regia: Ion Deloreanu (1971); Roşii trandafiri numai pentru mine de Sean O`Casey, regia: Cristian Berger (1972); Ultima oră de Mihail Sebastian, regia: Ion Deloreanu (1972); Colegii de Vasili Axionov şi I. Stabovoi, regia: Alexandru Colpacci (1972); Unchiul nostru din Jamaica de Dan Tărchilă, regia: Mihai Raicu (1972); Oţelul de Constantin Chiriţă, regia: Mihai Raicu (1972); Războiul vacii de Roger Avermaete, regia: Alexandru Tocilescu (1973); Procesul rebelilor de pe Caine de Herman Wouk, regia: Mihai Raicu (1973); O fată imposibilă de Virgil Stoenescu, regia: Ion Deloreanu (1973); Clavigo de J.W. Goethe, regia: Mihai Raicu (1973); la Teatrul Naţional din Timişoara – Câinele grădinarului de Lope de Vega, regia: Dan Radu Ionescu (1974); Opera de trei parale de Bertolt Brecht, regia: Ioan Taub (1974); Ordinul de Fritz Hochwälder, regia: Emil Reus (1974); Un fluture pe lampă de Paul Everac, regia: Ioan Ieremia (1975); Evantaiul unei Lady de Oscar Wilde, regia: Constantin Anatol (1975); Discipolul diavolului de George Bernard Shaw, regia: Emil Reus (1975); Dosarul Andersonville de Saul Levitt, regia: Ioan Ieremia (1975); Henric al VI-lea (partea a III-a) de W. Shakespeare, regia: Ioan Ieremia (1976); Escu de Tudor Muşatescu, regia: Elena Simionescu (1976); Fundaţia de Antonio Buero Vallejo, regia: Ioan Ieremia (1977); Jocul ielelor de Camil Petrescu, regia: Ioan Ieremia (1977); Iarna lupului cenuşiu de Ion Dezideriu Sîrbu, regia: Emil Reus (1978); Comedia erorilor de W. Shakespeare, regia: Ioan Ieremia (1978); Rugăciune pentru un disc-Jockey de Dumitru Radu Popescu, regia: Mihai Manolescu (1979); Unchiul Vanea de A.P. Cehov, regia: Ioan Ieremia (1980); Mobilă şi durere de Teodor Mazilu, regia: Ioan Ieremia (1980); Studiul osteologic al unui schelet de cal dintr-un mormânt avar din Transilvania de Dumitru Radu Popescu, regia: Ioan Ieremia (1981); Somnoroasa aventură de Teodor Mazilu, regia: Aurel Manea (1982); Goana de Paul Ioachim, regia: Emil Reus (1982); Arma secretă a lui Arhimede de Dumitru Solomon, regia: Ioan Ieremia (1983); Ascensiunea lui Arturo Ui poate fi oprită de Bertolt Brecht, regia: Emil Reus (1983); Cartea lui Ioviţă de Paul Everac, regia: Mihai Manolescu (1983); Doi tineri din Verona de W. Shakespeare, regia: Ioan Ieremia (1984); Turnul de Fildeş de Victor Rozov, regia: Emil Reus (1984); Vrăjitorul din Oz de Lyman Frank Baum, regia: Ştefan Iordănescu (1986); Valiza cu fluturi de Iosif Naghiu, regia: Emil Reus (1986); Regele Lear de W. Shakespeare, regia: Ioan Ieremia (1987); Dalbul pribeag de Dumitru Radu Popescu, regia: Ioan Ieremia (1988); Răceala de Marin Sorescu, regia: Emil Reus (1988); Trei surori de A.P. Cehov, regia: Alexa Visarion (1988); Trei săgeţi de Iris Murdoch, regia: Ioan Ieremia (1989); Sfântul Mitică Blajinul de Aurel Baranga, regia: Emil Reus (1989); Moara de pulbere de Dumitru Radu Popescu, regia: Emilia Jivanov (1990).

Din 1990, Ion Haiduc joacă neîntrerupt pe scena Teatrului Nottara.

Fără îndoială, un artist talentat, înzestrat cu putere de muncă, el nu este legat de un gen sau de un stil de interpretare, ci de un univers teatral concret şi descifrabil. Dinamic, cu o evoluţie scenică dominată de forţă, uneori visceral, cu o voce guturală inconfundabilă, Ucu (cum îi spun prietenii) a fugit întotdeauna de efectele ieftine, de subtilităţile şi exegezele inutile. Fundamental este faptul că acest actor izbuteşte nu doar în roluri de forţă, ci şi acolo unde se cere o anumită stare de poezie, de sensibilitate, având capacitatea de a configura matricea de interpretare cu mijloace scenice inspirate, coerente şi puternice.

Amintim spectacolele de la Teatrul Nottara, unde actorul Ion Haiduc a adunat nenumărate aplauze, în cei aproape 25 de ani de carieră artistică petrecuţi pe această scenă: Henric al IV-lea de Luigi Pirandello, regia: Dominic Dembinski (1990); Luv (Amor american) de Murray Schisgal, regia: Nae Caranfil (1990); Transfer de personalitate de Dumitru Solomon, regia: Mircea Cornişteanu (1991); Prinţul negru de Iris Murdoch, regia: Cornel Todea (1994); Avarul de J.B.P. Molière, regia: Mircea Cornişteanu (1994); Îngrijitorul de Harold Pinter, regia: Constantin Rădoacă (1994); Revizorul de N.V. Gogol, regia: Mircea Cornişteanu (1995); Aşteptându-l pe Godot de Samuel Beckett, regia: Dominic Dembinski (1996); Căsătoria de N.V. Gogol, regia: Gavriil Pinte (1998); Viforul de Barbu Ştefănescu Delavrancea, regia: Alexandru Darie (1998); Orfanul Zhao de Ji Jun Xiang, regia: Alexandru Dabija (1998); Moştenirea lui Cadâr de Eugen Rotaru, regia: Tania Filip (1999); Soţul păcălit de J.B.P. Molière, regia: Mircea Cornişteanu (2000); Larry Thompson, tragedia unei tinereţi de Dušan Kovačević, regia: Mara Paşici Manolescu (2001); Miresele căpitanului de Larry Gelbart, regia: Petre Bokor (2002); Sub Zodia Turnătorului de Jean-Claude Carriere (2003); Război şi pace de Lev Tolstoi, regia: Petre Bokor (2003); Capul de răţoi de George Ciprian, regia: Răzvan Dincă (2004); Petrecere într-un pian cu coadă de Mihai Ispirescu, regia: Alexandru Repan (2005); Blues de Arthur Miller, regia: Petre Bokor (2008); Platonov de A.P. Cehov, regia: Vlad Massaci (2008); Vacanţă în Guadelupa de Pierre Sauvil şi Éric Assous, regia: Diana Lupescu (2011); Roman teatral de Mihail Bulgakov, regia: Vlad Massaci (2012); Mult zgomot pentru nimic de W. Shakespeare, regia: Diana Lupescu (2013); O noapte furtunoasă de I.L. Caragiale, regia: Alexandru Mâzgăreanu (2013); Poker Face de Petr Kolečko, regia: Adela Biţică (2014).

Ion Haiduc deţine premii naţionale de interpretare, acordate de Asociaţia Oamenilor de Teatru şi de Muzică (ATM) pentru Cel mai bun actor, pentru rolurile: Arturo Ui din Ascensiunea lui Arturo Ui poate fi oprită de Bertolt Brecht (1983) şi Dobromir din Dalbul pribeag de Dumitru Radu Popescu (1987), ambele montate la Teatrul Naţional din Timişoara. A mai primit următoarele premii: în anul 1986, pentru cel mai bun actor la Festivalul Dramaturgiei Româneşti de la Timişoara, pentru rolul Clisis din spectacolul Arma secretă a lui Arhimede de Dumitru Solomon, regia: Ioan Ieremia, şi, în anul 1987, Premiul pentru cel mai bun actor la Festivalul Dramaturgiei Româneşti de la Timişoara, pentru rolul Dobromir din Dalbul pribeag de Dumitru Radu Popescu (1987) şi în 2013, Premiul special al juriului la Festivalul Internaţional al Teatrului de Studio de la Piteşti, pentru rolul Actorul din spectacolul Nu mor pescăruşii când vor porcii mistreţi de Mircea M. Ionescu, regia: Vlad Stănescu. A mai fost răsplătit cu Meritul Cultural (1984) şi Steaua României în Grad de Cavaler (2011).

În anul 2005, a colaborat şi cu Teatrul de Vest din Reşiţa, fiind în distribuţia montării regizorului Michel Vivier, Richard al III-lea nu se mai face de Matei Vişniec.

În prezent, pe artist îl puteţi vedea în spectacolele programate la Teatrul Nottara: Poker Face de Petr Kolečko, regia: Adela Biţică (2014), O noapte furtunoasă de I.L. Caragiale, regia: Alexandru Mâzgăreanu (2013), Mult zgomot pentru nimic de W. Shakespeare, regia: Diana Lupescu (2013), Roman teatral de Mihail Bulgakov, regia: Vlad Massaci (2012), Vacanţă în Guadelupa de Pierre Sauvil şi Éric Assous, regia: Diana Lupescu (2011) şi în Soţul păcălit de J.B.P. Molière, regia: Mircea Cornişteanu (2000).

Dan-Marius Zarafescu

» Spectacole la Teatrul Nottara, în această stagiune
Mult zgomot pentru nimic - Leonato
Poker Face - František
Vacanță în Guadelupa - Antoine Bouladon
Soţul păcălit - Georges Dandin
O noapte furtunoasă - Rică Venturiano
Fazanul - Pinchard
Călătoria - Ceasornicarul
Trei nopți cu Madox - Miciurin
Familie de artişti - Boris Sitbon