Acasă  Repertoriu  Program  Public  Artiști  Publicații  Tur virtual  Despre noi
Sorin Cociş în spectacolul

Sorin Cociş

Născut, la Reghin, judeţul Mureş, a absolvit în anul 1992 Academia de Teatru şi Film din Bucureşti, la clasa profesor Florin Zamfirescu. Angajat din 1991 în trupa Nottara-ului, actorul Sorin Cociş şi-a câştigat un loc distinct printre colegii săi.

Fişa sa de creaţie cuprinde roluri importante, în montări ale unor valoroşi directori de scenă. Amintim, selectiv, câteva dintre acestea: Paşa din Şantaj de Ludmila Razumovskaia, regia Dominic Dembinski (1992), Etienne din spectacolul lui Horaţiu Mălăele, Puricele de G. Feydeau (1993), Valere – Avarul de Molière, regia Mircea Cornişteanu (1994), Lomov – Cerere în căsătorie de A. P. Cehov (1997) şi Padkalesin – Căsătoria de Nikolai Gogol (1998), ambele în regia lui Gavriil Pinte, Lubin din Soţul Păcălit de Molière, regia Mircea Cornişteanu (2000), George Dinu – Titanic Vals de Tudor Muşatescu, regia Dinu Cernescu (2002).

Abilitatea în dezvoltarea amănuntelor expresive şi în construirea unei imagini, care este artă dând impresia că este viaţă, îi permite să fie la locul lui în orice spectacol, impunând sens şi forţă jocului său. Acest mod de interpretare este atât de subtil încât pare că Sorin Cociş nu face nimic ieşit din comun, aparte fiind tocmai apariţia sa (din acelaşi motiv, atât de dificilă de evaluat şi analizat). Acest actor are… dibăcia firescului.

Este posesorul unei voci uşor de reţinut şi de identificat, cu o rostire robustă, clară şi este, în plus, o prezenţă scenică fermă, care inspiră siguranţă pentru partener. De aceea a fost solicitat, de-a lungul anilor, şi de către realizatorii de film. Astfel, în cei 22 de ani de carieră artistică, el a fost prezent, în roluri principale, pe genericul unor creaţii cinematografice importante: Undeva în Est, regia Nicolae Mărgineanu (1991), Pericoloso Sporgersi, regia Nicolae Caramfil (1993), sau serialul de televiziune În familie (2002).

            Pentru Sorin Cociş, elaborarea personajelor atât în teatru, cât şi în film, constituie un intens proces de laborator, în care firea iscoditoare şi aşezată, caracteristică unui ardelean veritabil, îşi are o funcţie benefică în impunerea unor construcţii scenice echilibrate, fără stridenţe supărătoare. Talentul bine dozat, însoţit de subtile nuanţe de ironie şi, uneori, chiar de autoironie, îl conduce de cele mai multe ori la reuşite actoriceşti, care contribuie discret, dar sigur, la succesul producţiilor în care este distribuit.

Dan-Marius Zarafescu